Pai am sa va spun eu... pana la cer si inapoi... si apoi din nou pe aceeasi ruta... practic fara limita...
Mda... am trait s-o vad si pe asta... si se intampla din nou tot in Gretzia mea draga...
Hai sa va spun... sunt inca in stare de soc si imi aud in continuare inima in ce hal bate... asta e din capitolul sa ai incredere in prieteni...
Sa incep cu o scurta introducere... cea de-a doua pereche de chei de la apartament si de la usa de intrare din bloc, din cauza de indemanare excesiva ce ma caracterizeaza, am considerat ca este mult mai indicat sa i-o dau unei "prietene" vaca nebuna o voi numi de acum... si ma puteti crede pe cuvant ca am motive... iar in caz ca uit cheia in casa, sunt asigurata si in afara pericolului de a dormi pe presuletul de la bloc :))
Ehh uite ca logica mea n-a luat in calcul... explozia de nebunie ce poate lovi vaca la un momentat dat. Din pacate insa, boala s-a declansat peste noate si fosta "prietena", actuala vaca nebuna, de care m-am rugat aproape 2 luni sa-mi spuna cum mi-as putea obtine cheile inapoi, avand in vedere ca prietenia noastra a luat sfarsit prin intermediul unui email pe care mi l-a trimis... da, uite ca nu mi-am dat seama, ca ei practic au o pasiune ascunsa pentru casutele postale, fie ele virtuale sau reale... iar raspunsul ei, la intrebarea mea referitor la cum doreste sa procedam pentru a-mi recupera cheile, a fost strict si senin: o sa ne vedem, eu nu sunt lasa! Aha... pai sa vedem mai departe ce s-a intamplat...
Ehh... am venit linistita acasa, dupa o zi prea buna pentru a fi reala si am gasit un email dragalas de la doamna in cauza, anuntandu-ma senina, cum ca pretiosul sot at dansei, a trecut si mi-a lasat cheile de la apartament impreuna cu cheia de la usa de intrare in bloc intr-un plic alb... unde? pai in cutia postala de afara... ahh si plicul nu are niciun nume pe el! Pentru ca ei n-au stiut ca nu exista cutii postale individuale pentru fiecare apartmanet (care evident ca exista in scara blocului si pe care ea le-a vazut de nenumarate ori!) Ahh si spera sa nu fie probleme si sa intru cumva in posesia lor...
Frumos nu?!?!
Ehh cam asta a fost socul meu de noapte buna pe ziua de azi... si nu pot descrie cate si ce fel de sentimente si ganduri mi-au trecut prin minte pana am coborat in fata blocului si gasit plicul cu cheile. Si ca sa fie totul complet... ghici ce?! Spre surprinderea mea acea cutie postala de afara, nu este nici macar inchisa! Practic cheile au zacut acolo toata ziua, iar usa mea a fost oarecum deschisa tuturor! Incredibil dar adevarat! Si da... ei pretind a fi oameni si chiar de calitate (indoielnica as completa eu) si traiesc printre noi zi de zi...
Se intampla in ziua de azi si e fapt real... gasiti voi morala "vacii nebune" aka prietena buna :)
No comments:
Post a Comment